- şpãcluí
- vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şpãcluiésc, imperf. 3 sg. şpãcluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şpãcluiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şpãcluí
Look at other dictionaries:
şpăclui — ŞPĂCLUÍ, şpăcluiesc, vb. IV. tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu şpaclul un strat subţire de ipsos, de chit etc. – Şpaclu + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şpăcluí vb. (sil. clu ), ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
şpăcluială — ŞPĂCLUIÁLĂ, şpăcluieli, s.f. 1. Faptul de a şpăclui. 2. Strat subţire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul şpaclului. [pr.: clu ia ] – v. şpăclui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
şpăcluire — ŞPĂCLUÍRE, şpăcluiri, s.f. Acţiunea de a şpăclui şi rezultatul ei. – v. şpăclui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞPĂCLUÍRE s. (constr.) şpăcluială. (şpăcluire tencuielii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
şpăcluit — ŞPĂCLUÍT, Ă, şpăcluiţi, te, adj. Răzuit, netezit cu şpaclul. – v. şpăclui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
şpăcluitor — ŞPĂCLUIT//ÓR şpăcluitoroáre (şpăcluitoróri, şpăcluitoroáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de şpăcluire. /a şpăclui + suf. şpăcluitortor Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
